Ținutul Pădurenilor este situat în judeţul Hunedoara, pe valea râului Cerna, delimitat la nord de Valea Mureşului la sud de Ţara Haţegului şi la vest de Munţii Poiana Rusca. Această zonă este considerată una din cele mai bogate zone etnografice ale României. Din punct de vedere al reliefului această zonă este împânzită de culmi împădurite. Principala îndeletnicire a pădurenilor fiind exploatarea şi prelucrarea lemnului, dar şi păstoritul. Izolarea acestei zone le-a pemis locuitorilor acestei zone să pastratreze tradiţiile neîntrerupt până în zilele noastre.
Populaţia pădurenilor locuieşte în sate mici, aşezate pe culmi şi creste de dealuri . Aici s-a dezvoltat, datorită condiţiilor geografice speciale, una din cele mai originale culturi populare . Trăsăturile principale ale acestei culturi constau în: amplasarea aşezărilor pe culme, culturi agricole, portul specific şi graiul pădurenesc.
,Pădureni” este mai mult denumirea dată de popor unei regiuni etnografice, decât geografice. Sub denumirea de ,,Pădureni” poporul înţelegea regiunea estică a Poienii Rusca, de pe teritoriul Hunedoarei, cuprinsă aproximativ, între Valea Mureşului şi a Cernei, cu o populaţie mai rară, izolată şi deci conservativă. Teritoriul pe care s-a format şi pe care trăieşte neîntrerupt poporul român, a fost o ţară a pădurilor, cu codrii nesfârşiţi. Această zonă este una dintre cele mai conservatoare şi izolate zone ale ţării noastre. Toponimia unor sate indică aşezarea lor geografică: pe vale unui râu: Vălari (vale) sau pe culmea unui deal: Ghelari (,,geal” – deal). Izolarea rezultă din cauza lipsei de comunicaţii, ceea ce a făcut ca satele pădureneşti să păstreze caracteristicile arhaice în toate domeniile vieţii.