Portul pădurenesc a fost tot timpul mândria pădurenilor din toate zonele ținutului. Ținutele pădurenești sunt confecționate din cânepă si bumbac, piesele de bază din care sunt alcătuite sunt cămașa și izmenele.
Portul barbătesc este alcătuit din cămașă, la rândul ei ea era formată din guler, piept și pumnași. La baza cămășilor se cosea o broderie fină, frumoasă și deosebită numită ciptcă. Ea era făcută din mătase fină sau bumbac. Izmenele se legau cu ajutorul unor curelușe de piele. În picioare purtau opinci, ulterior bocanci iar în cap pălărie, peste cămașă se purta laibăr (cojoc) și traistă din lănă. Iarna se purtau peste izmene cioareci (șosete lungi de lână), șubă sau sfetăr (plouver fără mâneci), in brâu se purta brâu.
Portul femeiesc, este total original și neîntâlnit in altă zonă a țării. Femeile purtau capul dezvelit, sau acoperit de batic roșu din cașmir, părul era împletit în două codițe. Femeile măritate sau văduve purtau, în schimb, cârpă albă. Pieptănătura se diferenția doar în Ghelar, femeile își făceau dupei. Datorită faptului că dupeii trebuiau să fie lipiti de cap, femeile își făceu o soluție de apă cu zahăr pe post de întăritor. În satele vecine se purtau doi zulufi (șuvițe) cârlionțate, fixate tot cu aceeași soluție.
Ţinuta femeiilor era formată din: cămaşă cu roşu, sau negru, după vârstă, batic sau cârpă, opinci sau pantofi, ulterior. La gât purtau mărgele, originale fiind latiţa şi lătiţarul. Cămaşa era formată din guler, foi, mâneca cămeşii şi fodori, se continuă cu poale, chei şi chiptca brodată. În talie femeile se încingeau cu brăcire, în fată se lega cătrânţa, în spate se punea opreg. În spate purtau cojoc, iar în picioare opinci, ulterior pantofi. Portul pădurenesc este cel mai mândru, frumos şi original din ţară.